Casa VulcanilorDrumul Vulcanilor

Situri

Casa Vulcanilor este un loc unde puteți afla despre vulcanii care dominau Insula Hațegului de acum 65 de

milioane de ani și ale căror urme se găsesc astăzi în comuna Densuș, aflată în satul Densuș, la 3km de

faimoasa biserică de piatră și la 300m de drumul asfaltat.

Casa Vulcanilor pe scurt:

300 de voluntari implicați direct

200 de zile de lucru

20 mc de pământ galben, 15 mc de nisip, 5000 litri

de apă folosite

30 mc de cob frământat cu picioarele

noi descoperiri științifice despre vulcanii de la

Densușpremiul publicului pentru

Cel mai Bun Proiect de Voluntariat al Anului la

Gala Națională a Voluntarilor

premiul CarpatCement pentru cel mai bun proiect

educațional

premiul Arii Naturale Protejate 2014, acordat de

finanțator

proiect finalist la Cel mai Bun Proiect de Voluntariat

pentru Tineret la Gala Națională a Voluntarilor

Drumul VulcanilorDeși pare greu de crezut, în Țara Hațegului au existat vulcani…. și asta cu foarte mult

timp in urmă, înainte de nașterea munțiilor Carpați, pe vremea când aceste locuri erau

insule scăldate de o mare tropicală.Puteți vedea urmele vulcanilor pe traseul

marcat „Drumul Vulcanilor”. Acesta pornește din centrul comunei Densuș (în

fața primăriei), parcurge trei kilometri apoi se desparte în două trasee secundare:

• unul care pornește spre nord peste râul Densuș unde puteți observa contactul dintre vulcani și fundul mării. Mai departe traseul

urcă o pantă domoală printr-o pădure de fag și carpen și ajunge pe

platoul de deasupra satelor Densuș și Ștei, de unde se poate admira

întreaga Țară a Hațegului și unde există un punct de observare păsări

răpitoare;

• al doilea traseu continuă pe drumul principal spre satul Ștei, având câteva puncte de observație

geologice cu obiective precum „pietrele care fierb” sau bombe

vulcanice „false”.

Zona vulcanică Densuș-Ștei este plină de surprize. Falezele sale sunt o dovada a numeroase erupții și adesea în pereții acestor faleze vulcanice se pot vedea minerale

colorate și bombe vulcanice.

Depozitele continentale cu ouă

de dinosaurieni Tuştea sunt o rezervaţie

paleontologică în suprafaţă de 0,6 ha, situată pe teritoriul

localităţii Tuştea, Comuna General

Berthelot, adăpostind ouă de dinosaurieni, oase de embrioni si oase

de dinosaurieni adulţi.

Cercetarile au inceput aici in anii ’70 si sunt continuate si

astazi de studenti ai

Universitatii din Bucuresti.

Cuiburi cu oua de dinozauri pot fi

vazute la Centrul de vizitare al

Geoparcului din Hateg si la

Centrul de vizitare din comuna

General Berthelot .

Depozitele continentale de dinosaurieni de la

Sînpetru sunt o rezervaţie paleontologică în suprafaţă de 5 ha, situată pe teritoriul

satului Sînpetru. Straturile bogate în

resturile scheletice ale reptilelor se gasesc pe ambii versanţi ai Văii

Sibişelului . De-a lungul anilor au fost

descoperite fragmente scheletice aparţinând

dinozaurilor , la care se adaugă numeroasele

resturi de chelonieni şi crocodilieni.

In satul Sanpetru se mai afla si Punctul de informare

”Casa dinozaurilor

pitici”.

Zimbri

La doar 4 km de orașul Hațeg se găsește Rezervația de Zimbri din Pădurea Slivuț, cunoscuta si ca

Padurea Hategului. Aici ai șansa rară de a putea admira aceste frumoase și maiestuoase animale pe cale de dispariție – zimbri (da, cu un singur „i” ).

Rezervația Hațeg-Slivuț este primul loc de pe teritoriul României unde zimbrul european și-a făcut reapariția. Acest fapt s-a întâmplat acum 46 de ani,

la 12 noiembrie 1958, când o pereche de zimbri a fost adusă din Polonia.

Mănăstirea Prislop

Deşi este în Transilvania, Mănăstirea Prislop a fost construită în stilul mănăstirilor din Ţara Românească. Cum de s-a întâmplat acest lucru?

La mănăstirea Prislop se află mormântul şi piatra funerară a domniţei Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab. La mijlocul secolului XVI, domniţa s-a refugiat în Ardeal, după ce tatăl ei a fost ucis. A

vizitat mănăstirea din Ţara Haţegului, iar potrivit unor legende, după ce a băut din apa izvorului de la Prislop s-a vindecat de boala de care suferea. Atunci, domniţa a decis să restaureze din temelii biserica şi să-i

dăruiască odoare scumpe şi „o icoană făcătoare de minuni”.

Arsenie Boca s-a implicat în restaurarea monumentului, care a devenit din 1950 aşezământ pentru maici. Din 1959, lăcaşul monahal a fost transformat într-un azil de bătrâni, însă 17 ani mai târziu a redevenit mănăstire.

Părintele Arsenie Boca a fost înmormântat la Prislop în 4 decembrie 1989, iar mănăstirea unde se află locul său de veci a devenit un loc de pelerinaj pentru creştinii din toate zonele ţării.

Biserica de la Densuș

Nicolae Iorga a numit-o „fără pereche în toată românimea”, și pe

bună dreptate și-a câștigat denumirea. Datorită particularităților

sale deosebite și unice, biserica pare a fi cel mai ciudat edificiu

din Țara Hațegului. Construcția este ridicată din piatră provenind

exact de la Ulpia Traiana, adică Sarmisegetuza, care se află foarte aproape de Densuș.

În timp ce unii sunt de părere că spectaculoasa biserică ar fi mausoleul în care ar fi

fost incinerat generalul roman care a fost ucis de daci, Longinus Maximus, alte păreri

spun că locul reprezintă un templu păgân al zeului Marte. Părerile din urmă sunt

susținute prin prezența unui element total neobișnuit pentru o biserică

ortodoxă: altarul de aici nu este construit pe partea de est, ci este mai aproape de direcția spre sud.

Se mai vehiculează o altă părere în ceea ce priveşte minunata biserică din deal, care

este înconjurată de un cimitir. Se spune că actualul aşezământ ar fi fost un templu

roman creştinizat, construit între secolele XIV şi XV, fiind şi prima biserică de pe

teritoriul Daciei străvechi.

Biserica de la Sântămărie

Biserica de la Sântămărie Orlea a fost construită în stilul cistercian al epocii romanice târzii. Ca toate bisericile

cisterciene, a fost dedicată Fecioarei Maria şi este o construcţie simplă, de dimensiuni impresionante însă. Este cea mai mare

biserică medievală din Ţara Haţegului.

La început biserica avea în interior zece picturi murale cu motivul crucii. Odată cu schimbările confesionale ale

comunităţii, a devenit ortodoxă şi a fost repictată într-un stil ce îmbină elementele bizantine cu cele occidentale.

Mai târziu, fiind transformată în biserică reformată, picturile au fost acoperite cu var.

Astăzi frescele din biserică sunt scoase la lumină şi sunt considerate a fi unele din cele mai reuşite picturi medievale de la noi din ţară. Veţi vedea că în unele locuri frescele bizantine sunt şterse, lăsând la vedere şi stratul de pictură mai veche.

Mănăstirea ColțCetatea Colț

Mănăstirea și cetatea Colț sunt înconjurate de fascinante povestiri și un mister aparte. Castelul, subiect al romanului

"Castelul din Carpați" al lui Jules Verne, avea rol de

refugiu, a fost construit în jurul anului 1280..

Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreana Râu

de Mori spre Râușor, una dintre porțile de intrare în Parcul Național Retezat, se afla ruinele cetății Colț, și biserica cu același nume.

Cetatea nu are acoperiș, iar din zidurile, cândva semete, au

mai ramas câteva bucăți, pe care nu se mai vede nici

tencuiala. Cu un plan neregulat, în formă de stea,

adaptat reliefului dur pe care a fost înălțată în anul 1280, Cetatea Colț este cea mai

puternică cetate cnezală din Transilvania.

Biserica a fost construită la începutul secolului al XIV-lea,

între anii 1310-1315 și se remarcă din două elemente

deosebite: în primul rând prin amplasarea unui turn peste altar și apoi prin resturile de pictură murală din interior.

Înca de la inceput, biserica de aici a fost ortodoxa.

Cetatea Colț dateaza din secolul al XVI-lea și a fost construită în scopuri de apărare de către familia

Kendeffy. Amplasată pe un colț de stâncă, cetatea

impresioneaza prin tainica sa impozanță.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost capitala provinciei romane Dacia. Situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala anterioară a regatului dac, colonia Ulpia Traiana a fost întemeiată după cucerirea acestuia de către împăratul Traian, între anii 108-110. Conform unui monument epigrafic, orașul a fost fondat din porunca împăratului de către generalul guvernator Decimus Terentius Scaurianus.

Sub Hadrian i-a fost adăugat și numele Sarmizegetusa, iar în timpul împăratului Alexandru Sever a devenit metropolis. Așezarea a cunoscut o perioadă de dezvoltare care a durat până în a doua jumătate a secolului al III-lea, când a avut loc retragerea aureliană. În acest interval s-a construit pe bază de materiale variate, precum piatra locală de râu și stâncă, marmura, cărămida și țigla. Cea mai impunătoare clădire, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de persoane.

Lacurile Glaciare

Peste 50 de lacuri glaciare se află pe teritoriul de aproape 40.000 de hectare al Parcului Național Retezat. Potrivit directorului Parcului Național Retezat, Zoran Acimov,

majoritatea lacurilor glaciare din zona centrală a rezervației pot fi vizitate de turiști. Mai puțin accesibile sunt lacurile de la periferia ariei protejate, care nu se află pe traseele amenajate,

dar și cele din rezervația științifică Gemenele, unde accesul oamenilor este restricționat pentru a nu afecta ecosistemul.

Cele mai atractive lacuri glaciare din Parcul Național Retezat sunt Tăul dintre Brazi, considerat unul dintre locurile

misterioase ale Retezatului, Lacul Zănoaga, cel mai adânc, Tăul Porții, situat la cea mai mare altitudine, Bucura, cel mai întins lac glaciar, dar, spune Zoran Acimov, fiecare lac, tău, sau ochi

de apă din Retezat, pete de culoare albastru-verzui în imensitatea muntelui, poate stârni emoții călătorilor.

Bucura este cel mai întins lac glaciar din Retezat și din România. Are o suprafață de aproape nouă hectare, iar în ciuda faptului că se află la peste 2.000 de metri altitudine este o zonă accesibilă. Cel mai scurt traseu montan spre Bucura poate fi străbătut în mai puțin de două ore. Turiștii pornesc pe el din Poienii Pelegii, pe o cărare cu mii de "trepte" de piatră, lăsate astfel de natură, care întâi traversează pădurea de conifere și apoi un platou montan acoperit de jnepeniș.

Pe potecile de munte aproape invizibile, călătorii urcă apoi două coame abrupte se strecoară printre stânci și blocuri de piatră prăbușite din înălțimile Bucurei și coboară apoi spre lacul de la poalele celor mai înalte vârfuri din Retezat. La Bucura găsesc loc de campat și, la nevoie, ajutor de la salvamontiștii din refugiul construit pe marginea lacului.

Poiana Pelegii

Poiana Pelegii este punctul final al singurului drum care îi aduce pe turiști cu mașina în Parcul Național Retezat. Este un loc de vis, din care pornesc cele mai spectaculoase trasee pe munte, printre care și cel spre lacul glaciar Bucura.

Pentru a te plimba prin Poiana Pelegii ai nevoie doar de o pereche de bocanci. La o oră și jumătate de mers din Poiana Pelegii, se poate ajunge la Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din țară.

Înconjurată de munți, păduri și cascade, Poiana Pelegii este un centru al Retezatului, locul de unde pornesc o mare parte din traseele pe munte. Și chiar dacă turiștii nu se încumetă să pornească din poiană pe potecile care i-ar putea duce spre lacurile

glaciare, spre peșteri ori spre vârfurile masivului, Poiana Pelegii este în sine o destinație deosebită.

Lacuri de acumulare

Barajul Gura Apelor este construit în munte, pe Râul Mare, la aproximativ 40 de km de Hațeg și este cel mai mare baraj de anrocamente din Europa.

Construcția barajului a început în 1975. Dimensiunile lui sunt impresionante și le întrec de trei ori pe cele ale piramidei lui Keops. Are 168 de metri înalțime și o capacitate de aproximativ 225 milioane de metri cubi de apă.

Pe cursul râului Mare a fost construită o salbă de 10 hidrocentrale. Amenajarea hidroenergetică Râul Mare-Retezat are ca rol atât producerea de energie electrică, cât și regularizarea cursului râului și atenuarea undelor de viitură. Ultima verigă finalizată

este formată din lacul de acumulare, barajul și hidrocentrala de la Sântămăria-Orlea. Lacul de acumulare de la Orlea asigură alimentarea cu apă a aproape jumătate din județul Hunedoara.

Barajul Sântămărie-Orlea, în poza din dreapta, este situat lângă comuna cu același nume, fiind practic alipit de Hațeg.

Accesul este facil, iar scenariul este spectaculos, în special la apus.Puteți, de asemenea, sa vizitați și barajul de la Păclișa, situat la aproximativ 10 km de

Hațeg.

Surse://dragdehateg.org//tarahategului.ro

//adevarul.ro//hateggeoparc.ro

//hdtravel.ro//amfostacolo.ro

//danielchirita.com